Cafea cu gust de catifea

Dialoguri Lăuntrice – Încrederea

De multe ori avem impresia că destinul nostru este un pelerinaj plin de încercări! -Ce-mi poţi spune despre încredere, oglindă-oglinjoară ? Dacă porneşti într-o călătorie, şi dai peste diverse persoane diferite ca naţie, religie, nu te uita la aspect şi limba maternă, ci la sufletul lor căci încrederea se bazează pe sinceritate, omenie, pe mâna întinsă cu prietenie. Atâta timp cât mergeţi pe acelaşi drum, izvorul interiorului curge de la sine, nu contează originea ci originalitatea. Încrederea se naşte dintr-un joc între fapte şi transparenţă, un joc între expresiile lăuntrice…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Dialoguri Lăuntrice – Cunoaşterea

– Să vorbim despre cunoaştere! Sanai spunea: “A citi ştiinţa nu e totuna cu a cunoaşte”. Întregirea cunoaşterii se face cu cea de sine dar prin văzul celor din jur şi nu aşa cum te percepi tu. Cunoaşterea a fost înţeleasă în două moduri: ca progres realizat în interiorul nostru – concepţie aparţinând lui Platon, ca o creştere a puterii noastre asupra lumii înconjurătoare – concepţie dezvoltată de Bacon. Cunoaşterea este o ciorbă hrănitoare omului având ca ingrediente: legume, condimente şi carnea, respectiv informaţia, experienţa şi învăţarea. La început cărăm…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Dialoguri Lăuntrice – Libertatea

Nu trebuie să te macini pentru ceea ce nu există şi nu poţi să atingi; trebuie să fii liber pentru ceea ce există şi pentru ceea ce poţi să atingi! -Vorbe mari, aş spune. Să înţeleg că vom vorbi despre libertate astăzi, oglindă-oglinjoară, dar ce se întâmplă atunci când ne simţim constrânşi de anumiţi factori din viaţa noastră şi nu putem să ne simţim liberi, aşa cum ne-am dori? Înhămarea cu libertate aduce bunăstarea de care avem nevoie. Constrângerile nu au ce căuta în sufletul şi mintea noastră. Dar dacă…

Citeşte mai mult...
Povesti despre povesti Proză Sertarul cu creaţii

Cutiuţa cu poveşti: Speranţă (Hope)

Pentru că se apropie cu paşi repezi «Sărbătorile de Iarnă», şi liniştea sufletească parcă o căutăm tot mai mult, prin smerenie şi spovedanie, fapte bune şi gânduri curate, să ne deschidem sufletul către persoanele de lângă noi, să întindem mâna către cei neajutoraţi şi să aducem puţină seninătate în inimile lor. Să le pictăm peretele gol cu culori diverse şi pline de vise împlinite. Să fim minunea lor – “Hope !” *** În ochii fetiţei, lacrimile izvorăsc picătură cu picătură … Cu degetele ei micuţe şi slăbite şi-a trecut gândul…

Citeşte mai mult...
Povesti despre povesti

Dăscăliţa lui Goga, povestea unei iubiri neîncepute

Satul Bontăieni, din Maramureş, poartă şi acum frământările iubirii dintre dăscăliţa Aurelia Rusu şi Octavian Goga. Sătenii îşi amintesc de „domnişoara“ care şi-a ascuns iubirea faţă de marele poet O casă mică de la intrarea în satul maramureşean Bontăieni ascunde o poveste demnă de un roman de dragoste. Locuinţa este acum în pragul colapsului, dar încă mai păstrează taina unei iubiri curate şi eterne. Este locul unde învăţătoarea Aurelia Rusu (1882-1975), „Domnişoara“, aşa cum este ea cunoscută de săteni, şi-a trăit o mare parte din viaţă. Zeci de ani, dăscăliţa…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Afrodiziace pentru el – vânatul rafinat

Când îl vezi, simţi că ţi se înmoaie picioarele şi doar se uită la tine. Fanteziile lui din aşternut te dau pe spate şi mai că-ţi vine să nu mai aştepţi să  treacă o lună, ci să trăieşti clipa. În viaţa de zi cu zi dăm peste tot felul de tipologii bărbăteşti care ne lasă gustul amar sau acru după ce-şi strâng cureaua, unii mai pleacă şi cu pantalonii in vine, depinde ce stare avem în acel moment când ne simţim – obiect utilizat în scopuri binefăcătoare. În medicina Ayurvedica…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea Povesti despre povesti

O parte din frumuseţile României. Traseu turistic: Oradea-Borsec-Agapia-Iaşi-Vişeu de Sus-Bârsana-Sighet III

O parte din frumuseţile României. Traseu turistic: Oradea-Borsec-Agapia-Iaşi-Vişeu de Sus-Bârsana-Sighet O parte din frumuseţile României. Traseu turistic: Oradea-Borsec-Agapia-Iaşi-Vişeu de Sus-Bârsana-Sighet II ZIUA A TREIA: AGAPIA – TARGU NEAMT – IASI – PUTNA   Raiul pe pământ. Mânăstirea Agapia. Muzeul N. Grigorescu. Casa Memorială Al Vlahuta Ctitorul Mănăstirii Agapia (Agapia din Vale sau Agapia Nouă) este hatmanul Gavriil Coci, fratele Domnului Moldovei Vasile Lupu. În perioada 1641-1643 el a construit biserica actuală a Mănăstirii Agapia, cu hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, planurile acesteia fiind alcătuite de arhitectul grec arhitectului Enache…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Dragostea neîmpărtăşită

Lăudăm dragostea şi pe cel îndrăgostit, dar ce facem cu cei care iubirea nu le e împărtăşită? Mai ales, să iubeşti un bărbat care nu îţi împărtăşeşte sentimentele poate fi mai dureros decât despărţirea în sine. Dac-ar fi să-i dau o definiţie dragostei neîmpărtăşite, aş spune că: e o bătaie de vânt sterp acoperit de pălămidă într-un tablou întunecos de dureros. Întreaga fiinţă se mişcă pe paşi melancolici şi trişti, luptându-se cu interiorul ei fiindcă situaţia în sine nu constituie decât o creaţie imaterială şi nu poate fi dezvoltată sufleteşte…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Singurătatea lăuntrică

  Singurătatea! Nu e vorba de separarea fizică de familia ta, prieteni, rude sau de a fi singur într-o cameră părăsită fără să poţi comunica ci singurătatea sufletească. Singurătatea sufletească este cea mai aprigă “boală” care se încăpăţânează să pună stăpânire pe noi, închizându-ne în închisoarea sângeroasă şi dureroasă,  uneori chiar absentă şi mută, plină de ghimpi veninoşi care pătrund în carnea noastră fragedă sau tăbăcită de timpul tumultuos pe care l-am trăit. “Singurătatea este un iad pentru cel care încearcă să scape de ea; în acelaşi timp, e o fericire pentru pustnicul…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Trenul Istoriei Literaturii Române (IV)

Am tras draperia de la geam într-o parte pentru a observa mai bine această gara-Neamul Soimăreştilor care se înfăţişa ca un roman al întregului neam românesc, trecut prin vremuri aspre, grele şi schimbătoare. Această gară-roman al zbuciumatei istorii româneşti din Moldova secolului al şaptesprezecelea, al îndârjirii oamenilor acestui pământ şi a dorinţei de a păstra ţara şi neamul neatinse de vremuri şi de rele; al iubirii şi al urii, al vieţii şi al morţii scris de Sadoveanu în anul 1915 – “ roman cu caracter istoric şi social “ – este primul “dintr-un ciclu…

Citeşte mai mult...

Refuză