Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Psihologia artei – travaliu interior

Psihologia artei nu isi propune sa substituie arta realitatii, ci incearca sa arate cat de bogate sunt caile artei in intelegerea realitatii, intelegerea destinului uman. Psihologia ne arata cum artele invata cele doua simturi privilegiate – vazul si auzul – sa asculte, muzica devenirii interioare a lucrurilor si a faptelor. Limbajul imaginilor, vizuale sau auditive, si limbajul conceptelor nu sunt decat doua ipostaze ale unui multiplu proces de cunoastere si comunicare a omului cu realitatea si a omului cu semenul sau. „Puterea e in arta, nu in bogatie, maretia in…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Trenul Istoriei Literaturii Române (IV)

Am tras draperia de la geam într-o parte pentru a observa mai bine această gara-Neamul Soimăreştilor care se înfăţişa ca un roman al întregului neam românesc, trecut prin vremuri aspre, grele şi schimbătoare. Această gară-roman al zbuciumatei istorii româneşti din Moldova secolului al şaptesprezecelea, al îndârjirii oamenilor acestui pământ şi a dorinţei de a păstra ţara şi neamul neatinse de vremuri şi de rele; al iubirii şi al urii, al vieţii şi al morţii scris de Sadoveanu în anul 1915 – “ roman cu caracter istoric şi social “ – este primul “dintr-un ciclu…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Trenul Istoriei Literaturii Române (III)

Lângă restaurantul trenului, l-am întâlnit pe Gala Galaction. Nume de referinţă în istoria literaturii române, Gala Galaction, pseudonimul scriitorului Grigore Pişculescu, a îmbogăţit literatura română cu volume de nuvele, schiţe, amintiri, romane şi traduceri. Trenul a oprit şi de mână cu acest om sacru al literaturii noastre am coborât în gara – La Vulturi! Voi fi martoră la încă o poveste prinsă în soarele roşu cu aceeaşi naturală istorisire. La Vulturi! Publicată în 1912, îl prezintă ca pe un scriitor sensibil la istoria zbuciumată a ţării, la suferinţele nemeritate şi nesfârşite ale neamului nostru. Acţiunea…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Trenul Istoriei Literaturii Române (II)

O voce de bărbat anunţă următoarea staţie – Amintiri din copilărie. Am coborât din tren cu privirea aţintită pe aceste imagini, demult imprimate, dar neşterse din romanul memoriei, într-un apus în care clasicul Ion Creangă îşi făcuse apariţia, îmbogăţindu-l şi marcându-l cu condimentul lui profund, inefabil şi armonic dând un nou sens acestui loc istoric unde mă simţeam un vânător aventurier după zestrea poporului meu român neistovit şi cu o valoare intrinsecă. – Humuleşti! Bună seara, domnul Creangă sau să vă spun Nică? – Cred că Nică se potriveşte cel mai bine acestui…

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Trenul Istoriei Literaturii Române (I)

În trenul Visător staţionat pe peronul 1 se simţea o căldură încinsă, înăbuşitoare. O voce dură şi fără pic de muzicalitate în tonalitatea vorbelor, anunţă: „Trenul Visător dinspre Anul-Curent înspre Labirintul-Literatura Română va sosi neîntârziat peste 5 minute şi va pleca în direcţia: Mioriţa – Amintiri din copilărie – La Vulturi! – Neamul Şoimăreştilor – Călin (file de poveste) – Paşa Hassan – Plumb – Clăcaşii –  Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Enigma Otiliei – Moartea căprioarei – Desculţ – Domnul Trandafir – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Cartea Oltului – Trebuiau să poarte un nume – Moromeţii – Şoseaua Nordului – Cantonul părăsit – Limba noastră – în fiecare gară, trenul va staţiona atât cât trebuie să răsfoiţi poveştile textelor literare pătrunzând în…

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Elogiu adus dragostei

Dragostea e cea mai strălucitoare stea de pe cer. Închidem ochii si cu mâna putem să o atingem fără să o cuprindem, ci doar o simţim câteva secunde făcând parte din jocul degetelor noastre întinse aievea în aerul magic dintr-o seară în care ne simţim unici. Khaghani spunea: “Până ce nu vine o dată la tine, n-ai să ştii ce-i bucuria dragostei“. Rumi o caracteriza: “Dacă rotitoarea boltă cerească ar sta pe loc, atunci lumea îndrăgostiţilor este întreaga mişcare“. Dragostea este spiritul unei năluci care se crează în sufletele noastre…

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Eseu – Cugetări Lăuntrice (II)

Libertatea interioară nu înseamnă reţinerea căutării satisfacţiilor materiale ci ea ţine de a vrea acel vis realizabil. Dorinţele noastre, scopurile avute pe drumul vieţii trebuie să le ducem la bun sfârşit prin căi speciale dar eficiente, trecând dincolo de limite. Nu oricine poate să atingă anumite obiective propuse, ci doar cel care este independent lăuntric şi care ştie să-şi valorifice atuurile. Nu trebuie să ne lăsăm tulburaţi şi ispitiţi de iscoadele ce se vor interpune în drumul nostru, ci să le biruim folosindu-ne de punctul lor slab.

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Eseu – Cugetări Lăuntrice (I)

Întindem mâna celui ce ne-o cere fără să ne gândim la consecinţe, prelucrăm conţinutul acelui suflet ajutându-l să se exteriorizeze. Vedem doar partea bună dintr-un interior prăfuit şi dureros de închis şi chiar dacă deducem că nimic nu ne poate umbri existenţa noastră, aflăm în cele din urmă că apa ce trebuia să fie magică şi noi ne-am săturat setea din ea… este de fapt plină de aciditate cu un conţinut fără pic de substanţă. Dăm multe şanse unui sentiment ce ne acaparează sufletul, vrem să primim înapoi o porţie…

Citeşte mai mult...

Refuză