Cafea cu gust de catifea

Dialoguri Lăuntrice – Încrederea

De multe ori avem impresia că destinul nostru este un pelerinaj plin de încercări! -Ce-mi poţi spune despre încredere, oglindă-oglinjoară ? Dacă porneşti într-o călătorie, şi dai peste diverse persoane diferite ca naţie, religie, nu te uita la aspect şi limba maternă, ci la sufletul lor căci încrederea se bazează pe sinceritate, omenie, pe mâna întinsă cu prietenie. Atâta timp cât mergeţi pe acelaşi drum, izvorul interiorului curge de la sine, nu contează originea ci originalitatea. Încrederea se naşte dintr-un joc între fapte şi transparenţă, un joc între expresiile lăuntrice…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Dialoguri Lăuntrice – Libertatea

Nu trebuie să te macini pentru ceea ce nu există şi nu poţi să atingi; trebuie să fii liber pentru ceea ce există şi pentru ceea ce poţi să atingi! -Vorbe mari, aş spune. Să înţeleg că vom vorbi despre libertate astăzi, oglindă-oglinjoară, dar ce se întâmplă atunci când ne simţim constrânşi de anumiţi factori din viaţa noastră şi nu putem să ne simţim liberi, aşa cum ne-am dori? Înhămarea cu libertate aduce bunăstarea de care avem nevoie. Constrângerile nu au ce căuta în sufletul şi mintea noastră. Dar dacă…

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Psihologia artei – travaliu interior

Psihologia artei nu isi propune sa substituie arta realitatii, ci incearca sa arate cat de bogate sunt caile artei in intelegerea realitatii, intelegerea destinului uman. Psihologia ne arata cum artele invata cele doua simturi privilegiate – vazul si auzul – sa asculte, muzica devenirii interioare a lucrurilor si a faptelor. Limbajul imaginilor, vizuale sau auditive, si limbajul conceptelor nu sunt decat doua ipostaze ale unui multiplu proces de cunoastere si comunicare a omului cu realitatea si a omului cu semenul sau. „Puterea e in arta, nu in bogatie, maretia in…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Trenul Istoriei Literaturii Române (II)

O voce de bărbat anunţă următoarea staţie – Amintiri din copilărie. Am coborât din tren cu privirea aţintită pe aceste imagini, demult imprimate, dar neşterse din romanul memoriei, într-un apus în care clasicul Ion Creangă îşi făcuse apariţia, îmbogăţindu-l şi marcându-l cu condimentul lui profund, inefabil şi armonic dând un nou sens acestui loc istoric unde mă simţeam un vânător aventurier după zestrea poporului meu român neistovit şi cu o valoare intrinsecă. – Humuleşti! Bună seara, domnul Creangă sau să vă spun Nică? – Cred că Nică se potriveşte cel mai bine acestui…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Dialoguri lăuntrice – Introducere

De câte ori aţi stat faţă-n faţă cu voi înşivă şi aţi purtat un dialog ? Imaginaţi-vă că aţi sta într-un gând liniştit, prins în aripile unui fluture, şi aţi privi spre grădina cu speranţă, sporovoind şi sorbind din ceştile cu vise înflorite, povestind ceva care aţi vrea să vi se întâmple, iar imaginea din oglindă v-ar spune : «Uneori, avem voie să evadăm în cioburile melancoliei şi să deschidem ochii, ca să o putem vedea cum pluteşte ca un fulg selen, înfăşurată cu compotul personal a unor coji din…

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Eseu – Cugetări Lăuntrice (II)

Libertatea interioară nu înseamnă reţinerea căutării satisfacţiilor materiale ci ea ţine de a vrea acel vis realizabil. Dorinţele noastre, scopurile avute pe drumul vieţii trebuie să le ducem la bun sfârşit prin căi speciale dar eficiente, trecând dincolo de limite. Nu oricine poate să atingă anumite obiective propuse, ci doar cel care este independent lăuntric şi care ştie să-şi valorifice atuurile. Nu trebuie să ne lăsăm tulburaţi şi ispitiţi de iscoadele ce se vor interpune în drumul nostru, ci să le biruim folosindu-ne de punctul lor slab.

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Eseu – Cugetări Lăuntrice (I)

Întindem mâna celui ce ne-o cere fără să ne gândim la consecinţe, prelucrăm conţinutul acelui suflet ajutându-l să se exteriorizeze. Vedem doar partea bună dintr-un interior prăfuit şi dureros de închis şi chiar dacă deducem că nimic nu ne poate umbri existenţa noastră, aflăm în cele din urmă că apa ce trebuia să fie magică şi noi ne-am săturat setea din ea… este de fapt plină de aciditate cu un conţinut fără pic de substanţă. Dăm multe şanse unui sentiment ce ne acaparează sufletul, vrem să primim înapoi o porţie…

Citeşte mai mult...

Refuză