Cafea cu gust de catifea

Dialoguri Lăuntrice – Încrederea

De multe ori avem impresia că destinul nostru este un pelerinaj plin de încercări! -Ce-mi poţi spune despre încredere, oglindă-oglinjoară ? Dacă porneşti într-o călătorie, şi dai peste diverse persoane diferite ca naţie, religie, nu te uita la aspect şi limba maternă, ci la sufletul lor căci încrederea se bazează pe sinceritate, omenie, pe mâna întinsă cu prietenie. Atâta timp cât mergeţi pe acelaşi drum, izvorul interiorului curge de la sine, nu contează originea ci originalitatea. Încrederea se naşte dintr-un joc între fapte şi transparenţă, un joc între expresiile lăuntrice…

Citeşte mai mult...
Cafea cu gust de catifea

Dialoguri Lăuntrice – Cunoaşterea

– Să vorbim despre cunoaştere! Sanai spunea: “A citi ştiinţa nu e totuna cu a cunoaşte”. Întregirea cunoaşterii se face cu cea de sine dar prin văzul celor din jur şi nu aşa cum te percepi tu. Cunoaşterea a fost înţeleasă în două moduri: ca progres realizat în interiorul nostru – concepţie aparţinând lui Platon, ca o creştere a puterii noastre asupra lumii înconjurătoare – concepţie dezvoltată de Bacon. Cunoaşterea este o ciorbă hrănitoare omului având ca ingrediente: legume, condimente şi carnea, respectiv informaţia, experienţa şi învăţarea. La început cărăm…

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Eseu – Cugetări Lăuntrice (II)

Libertatea interioară nu înseamnă reţinerea căutării satisfacţiilor materiale ci ea ţine de a vrea acel vis realizabil. Dorinţele noastre, scopurile avute pe drumul vieţii trebuie să le ducem la bun sfârşit prin căi speciale dar eficiente, trecând dincolo de limite. Nu oricine poate să atingă anumite obiective propuse, ci doar cel care este independent lăuntric şi care ştie să-şi valorifice atuurile. Nu trebuie să ne lăsăm tulburaţi şi ispitiţi de iscoadele ce se vor interpune în drumul nostru, ci să le biruim folosindu-ne de punctul lor slab.

Citeşte mai mult...
Eseuri/Nuvele Sertarul cu creaţii

Eseu – Cugetări Lăuntrice (I)

Întindem mâna celui ce ne-o cere fără să ne gândim la consecinţe, prelucrăm conţinutul acelui suflet ajutându-l să se exteriorizeze. Vedem doar partea bună dintr-un interior prăfuit şi dureros de închis şi chiar dacă deducem că nimic nu ne poate umbri existenţa noastră, aflăm în cele din urmă că apa ce trebuia să fie magică şi noi ne-am săturat setea din ea… este de fapt plină de aciditate cu un conţinut fără pic de substanţă. Dăm multe şanse unui sentiment ce ne acaparează sufletul, vrem să primim înapoi o porţie…

Citeşte mai mult...

Refuză