Poezii Sertarul cu creaţii

Te blestem

Te blestem să mă iubeşti orbit de iubire, cu furculiţa să muşti fiecare dorinţă cu trăire. Visele să îţi fie biciuite pe buzele îngheţate, mirosul de jad să te cuprindă în fiecare noapte. Inima să îţi bată ca un flămând căutând gura pregătită să te sărute, să te cuprindă în soarta care cerşeşte obosită. Te blestem să te lepezi de conştiinţă, de cuvinte sfeşnic să îţi fie pielea unsă cu vin şi mângâieri netihnite. Te blestem să mă strigi topindu-te din picioare, până când vei fi pregătit pentru schimbare.  …

Citeşte mai mult...
Poezii Sertarul cu creaţii

Dialog sorbit delicios

el: dacă am putea să o luăm de la capăt, aşa cum iubim, nu ne-am dori nimic, nimic… ea: ai dreptate, am porni pe linii care ne duc oriunde şi nicăieri şi ne-am hrăni doar cu cuvintele din sufletul nostru el: cu privirea încet aş hoinări peste buzele însetate, pipăindu-ţi amintirile dulci şi amare ea: inventarul amintirilor mele este ca un parfum discret, proaspăt în decor, delicat în suflet el: să intru în tine câteva secunde, doar atât, să mă naşti în haina inimii înfipte-n pieptul meu ea: îmi zugrăveşti…

Citeşte mai mult...
Poezii Sertarul cu creaţii

Lady in Red

„un chip frumos nu-i decât o umbră aromată ce urmează cu orice preţ să-şi trăiască tinereţea unui plan răzuit de curbele unui destin veştejit.” culoarea macului stabileşte anotimpul raţiunii nebune cu veşmânt de Lady, Lady in Red, simptom ivit pe geamul lăsat deschis trupului anonim ce frământă simţurile cu entuziasmul unei fântâni arteziene. maturitatea sufletului dă lovituri mortale somnambulului fidel cu repeziciunea degetelor ei presărate cu muşcături roşiatice rotindu-se agitate pe trupul gol de amintiri aruncate-n puţul tăcerii. umezeala buzelor ei ce imită larva de culori se preling pe lenjeria…

Citeşte mai mult...
Poezii Sertarul cu creaţii

Frânturi (amintiri ce vrem să…)

Anotimpuri la rând ne tragem clopotele, unii altora, ni le legăm cu lanţuri de trupuri, de conştiinţe, şi-apoi ne scufundăm în ape tot mai adânci şi tulburi să ne ascundem sufletul zdrenţuit, scrumit şi străin, pentru ca altcineva să-l atingă, să muşte din el cu disperare, ca dintr-un măr, să ne-amintească astfel ce vrem să uităm. Decenii la rând căutăm împlinirea, dorindu-ne să scăpăm din gratiile disperării şi dezamăgirilor, şi să zburăm dincolo de ceruri, unde suferinţă nu există, ci doar … fluturi cu aripi pictate de îngeri, cu zâmbete,…

Citeşte mai mult...
Poezii Sertarul cu creaţii

Ultima dorinţă

în parfumatul anotimp, mi-e dor de mustul buzelor tale, ce mi-aminteşte de-al tău surâs, preţuindu-l după fiecare gustare. mai vreau doar o gură de balsam, din cartea “Picură cu lună”, să strălucesc în inima ta, să-mi croieşti veşmânt cu rimă. apoi, într-o zi să mă aşez, în versul scăldat în dragoste, să te-ncarc cu mătasea unui vis, din cupa magică cu strugure-şoapte. din flori de lună să-ţi fac grădină, în sufletu-ţi îngrădit cu sârmă, şi-n ochi să-ţi picur seminţe de stele, să-ţi lumineze privirea în vălul umbrelor iele. Autor: Maria…

Citeşte mai mult...
Poezii Sertarul cu creaţii

Stau şi aştept

Stau şi aştept să mă cufund în stele şi o bucată de lună, să mă pătrunzi cu trupul tău uns cu scântei – dorinţă stinsă-n mine. Stau şi aştept să-mi muşti buzele, pulpele, sânii, să mă blestemi să mă împrăştii-n simţurile tale. Stau în fire de păcate, aştept o iluzie, pe barca destinului tău să mă poarte, să mă lipesc de tine – leac numit iubire. Autor: Maria Dumitrache DMP

Citeşte mai mult...
Poezii Sertarul cu creaţii

Paşi de tango

E noapte de toamnă, invitându-mi lacrima, Cerul se clatină sub privirea umedă, Oraşul hibernează pe fundul unei ceţi, Pielea ta diafană cu ochii ţi-o cuceresc. Dragostea noastră ca o luntre divină Ne învăluie de sus în jos urmărind Scara sufletelor noastre prinse În dansul unui tango vrăjit. Trupul se mişcă-n dulcele-ţi cuvinte Buzele şoptesc cântecul ce-aprinde Dorinţa, focul pasiunii, săgeţi ce intră În vâltoarea fermecată sprijinită de gândul ascuns. Autor: Maria Dumitrache DMP

Citeşte mai mult...
Poezii Sertarul cu creaţii

Ispita

aş vrea să-ţi scriu-n palmă gândurile mele acum când nu ne-om îndepărta de singurul loc atins, dragostea din noi. m-ai ridicat din vremea unui început atins cu florile cerului acum spre apus mi-ai zidit un cântec, interiorul din noi. ne-am atins câteva fulgere ţesute pe buze cu emoţie acum trăim abandonaţi într-o poveste interzisă, scrisă din noi. Autor: Maria Dumitrache DMP

Citeşte mai mult...

Refuză